Aventura a pornit in 1994, in urma unui concurs de proiecte, cu un juriu international, initiat de Centrul Soros pentru Arta Contemporana. A fost o provocare lansata unor artisti, in ideea de a face fiecare un experiment prin care sa dovedeasca in ce masura artistul poate sa determine si sa influenteze o comunitate minoritara, caracterizata fie prin trasaturi, tare sau delimitari specifice, fie prin traditii sau etnie. [...] cu ocazia provocarii lansate de proiectul Soros, mi-am imaginat lucrarea de azi de la Tauseni, care in prima ei forma, cu o denominatie si o conotatie mai tehnicist-poetica, se chema „Instalatie pentru rememorare, pentru sugestionat ploaia si curcubeul”. Ulterior ea a capatat o conotatie mai accentuat poetica, in formula actuala numindu-se „De-semne spre cer pentru ploaie si curcubeu”. [...]
„Ma consider un maestru al utopiei” interviu realizat de Constantin Severin
« [...] Situat ex-centric, din punct de vedere geografic si cultural, pe un deal din mijlocul satului natal (unde am insemnat textual ca "aici se afla centrul lumii, pentru o clipa, pentru o zi sau de acum inainte"), acesta a necesitat in prealabil construirea unui drum de acces (avand conform proiectului si valoarea ritualica a drumului catre opera de arta) si nivelarea unui platou ("cosmodrom") pentru instalarea ("decolarea") "de-semnelor" componente. In contextul numeroaselor elemente (subansambluri) ale ansamblului - conceput ca poem obiectual functional si ca metafora spatiala a comunicarii, cu functie sincretica si ritualica - cele mai importante raman, in ultima instanta, din punct de vedere conceptual si pragmatic, drumul ritualic (cu trei poduri), paienjenisul potecilor de initiere (diferit colorate), un de-semn de punte (intre doua lumi) si cablurile aeriene (la vedere) si subterane care fac legatura cu triunghiul spiritual al satului: biserica, scoala, caminul cultural. (...) proiect fara de sfarsit (ce se desfasoara pe o suprafata de peste 15 000 metri patrati), la care lucrez din 1994 (parcurgand sapte etape distincte) (...) forta de lucru pe care a implicat-o a depasit o suta de persoane, de la tarani localnici, muncitori calificati, tehnicieni, ingineri, pana la unitati ale armatei. (...) O astfel de "instalatie magico-poetica a comunicarii" (si care la primul nivel angreneaza comunitatea locala) isi propune in plan general-simbolic, cu determinarea necesara oricarui act de creatie, sa sugestioneze si sa stimuleze in ultima instanta (de la distanta) memoria colectiva si sa o proiecteze intr-o oglinda a sperantelor ca actul de cultura este mai intai de toate o imensa cutie de rezonanta pentru identificarea, consolidarea celor mai ingenioase cai, canale si fire de comunicatie si comunicare dintre individ si plenitudinea aspiratiilor sale spre situarea sa (poetica) in lume. Aceasta ar putea fi imaginea ideala a resorturilor si rosturilor artistului, adica a visatorului de profesie.»
DRUMURI, PODURI, PUNTI "AERIENE", OGLINZI INTERACTIVE vs Conditia artistului de unul singur, Romania Libera 17 febr. 2001